Singura sursă de venit a lui Ion Bărbulescu din Căzănești, județul Mehedinți, sunt caprele. Pare a fi un tipic caz de agricultură de subzistență, însă fermierul din Clisura Dunării și-a dezvoltat o afacere de invidiat pentru orice agricultor de notorietate în regiunea Mehedinților.
Bărbulescu muncește 12 ore pe zi călăuzindu-şi caprele pe dealurile dunărene, mulgându-le și făcând brânza ce i-a adus recunoașterea locală. Dar nu e singur. Opt membri ai familiei sale sunt parte a unei mari afaceri cu brânza de capră. Pe lângă aceștia, fermierul angajează cu bună plată vecini de-ai săi din Căzănești.
Pe lângă gospodăria sa autosuficientă, cu multe culturi de vegetale și pomi fructiferi, Bărbulescu deține nouă hectare de pășune. Însă spațiul extins pe care pasc cele 400 de capre ale sale se lungește pe încă 50 de hectare luate în concesiune de la admininistrația locală și pe alte câteva zeci de hectare luate în arendă de la oamenii din sat. «Caprele mele pasc pe o suprafață de peste 160 de hectare», spune cu mândrie fermierul.
Mândria sa este cu atât mai mare când vine vorba de rasa caprinelor pe care le are. «Cele mai multe sunt rasa carpatină, dar am și albe de Banat; pe lângă ele am o rasă mixtă, o combinație dintre cele două, adică o rasă pur românească», spune Bărbulescu.
Când le scoate la pășune, caprele «au de unde să aleagă». «Suntem aproape de Dunăre și ne bucurăm de o zonă de deal cu pășuni foarte bogate în vegetație și în pomi; e o vegetație neatinsă, doar animalele din sat se bucură de ea», adaugă fermierul.
Produsele sale cu virtuți comerciale sunt laptele și toate soiurile de brânză ce se pot obține din laptele de capră. Fermierul are o atitudine de adevărat businessman când trebuie să își găsească debușee pe piața locală mehedințeană. «Nu am fost niciodată la piață nici măcar cu un kilogram de brânză. Vând doar en gros: comerciantul sau simplul cumpărător vine la mine acasă și eu îi ofer brânza spre vânzare, câteodată dau și 100 de kilograme». Producţia unei cantități relativ mari de brânză îi ocupă tot timpul pentru a se mai gândi la variante de vânzare directă în piață sau cu amănuntul. Bărbulescu nu și-a creat un brand sau o etichetă scriptualizată tocmai din motivul vânzării exclusiv en gros. «Eticheta mea este convingerea oamenilor că brânza este bună», subliniază fermierul.
Același motiv legat de timpul dedicat exclusiv producției l-a împiedicat pe Bărbulescu să își certifice produsele. «Birocrația mă obosește, eu mă ocup cu producția de brânză nu cu hărţiile».
Deși este convins că afacerea îi merge din ce în ce mai bine, , Bărbulescu a aplicat pentru plăți compensatorii pe măsura de agro-mediu. «Cât de cât acoperă ceva din datorii, numai plățile să vină la timp». Deși metodele de producție sunt pur tradiționale, businessul lui Bărbulescu a avut debutul bazat pe împrumuturi de la prieteni. «Pe vremurile astea mi-e teamă de credite, așa că nu m-am dus la nicio bancă», oftează fermierul.
Recunoașterea sa ca bun producător tradițional a căpătat și o titulatură. El este președintele Asociației Crescătorilor de Capre din Mehedinți.
Cei care vor să îi urmeze exemplul trebuie să știe că «te zbați mult și trebuie multă muncă, dar mai ales răbdare; treabă se poate face, nu vă speriați, natura are loc pentru toți, dacă ştim cum s-o protejăm».
sursa: WWF
foto: © WWF
