Bucuresti

Jurnal de călătorie, altfel…în Transilvania


By gabrielaodagiu / ianuarie 07, 2018

Băile Balvanyos, o stațiune balneară permanentă cunoscută pentru izvoarele minerale și mofetele uscate cu puteri miraculoase de vindecare

Aflați că…în Balvanyos

În inima României, există cea mai mare grotă sulfuroasă din Europa, cu un debit de 3.000 mc de gaz zilnic, 57 de izvoare minerale, multe dintre ele cu putere tămăduitoare pentru multe afecțiuni și singurul lac vulcanic din țara noastră, lacul Sfânta Ana, unic în Europa Centrală și de Est.

Astăzi, vă propun o călătorie în Transilvania, la Băile Balvanyos, o stațiune balneară permanentă cunoscută pentru izvoarele minerale și mofetele uscate cu puteri miraculoase de vindecare a multor boli. Ele conțin: sulf, fier, calciu, fluor, iod, brom ș.a. și ajută la tratarea multor afecțiuni: cardiovasculare, reumatismale, digestive, renale, genitale, oculo – nazale, anemii etc.

Peisajele naturale din această oază de liniște a țării noastre, ansamblul de culori dat de verdele brazilor seculari de pretutindeni și tonurile de roșu arămiu al bălților feruginoase formate în jurul multiplelor izvoare minerale, pur și simplu te îmbie la visare. E un loc unde aerul vibrează în fiecare celulă a ta, îndepărtându-ți greutățile fizice și psihice cauzate de stresul vieții tale cotidiene!

pexels-photo-351448

Se spune că în Balvanyos, ozonul e la el acasă, aerul este foarte bogat în aeroioni negativi! Despre eficiența aero-helio-terapiei făcute în jurul unor bazine sulfuroase exterioare vă pot confirma personal. Fiind nevoită într-o anumită perioadă a vieții să folosesc spray inhalant pentru o problemă respiratorie, începând din a doua, maximum a treia zi de la sosirea mea aici, această problemă medicală devenea inexistentă. Prin cure repetate, ani la rând, în prezent nu mai am nevoie de inhalant. Bioclimatul zonei este tonifiant dar și cu un anumit grad de sedare. Curele de tratament sunt diversificate, izvoarele minerale carbonate având indicații atât pentru tratarea afecțiunilor interne, cât și a celor externe. Singurul impediment este că nopțile sunt reci, iar plimbările de seară nu sunt recomandate din cauza urșilor ce vin în stațiune, după mâncare. Climatul este moderat alpin, verile sunt răcoroase, iar iernile sunt reci. În luna august se face focul, noaptea este foarte frig.

Despre Băile Balvanyos pot spune că este o stațiune balneară continuă, de interes local, situată la o altitudine cuprinsă între 840 – 950 m, în Carpații de Curbură (Munții Bodoc) la o distanță de 67 km N/ E față de orașul Sfântu Gheorghe și la 22,1 km N/ V față de Târgu Secuiesc, în județul Covasna. De la localnici, am informația că, odinioară, era denumită stațiunea bogătanilor unguri. Exploatarea balneologică a izvoarelor minerale și a mofetelor (emanații post – vulcanice) acestei stațiuni a început încă din anul 1938. Pe vremuri, exista și un centru de tratament, cu medici specialiști și care din păcate, în prezent, este dezafectat, clădirea fiind lăsată în paragină.

Am stat de vorbă, într-un an, cu proprietarul pădurii în care se găsesc Bazinul Cenușiu, Bazinul Negru, Bazinul Feruginos și multe alte izvoare minerale, care mi-a povestit că a obținut acest drept de proprietate după 20 de ani de judecată cu administrația publică. Mi-a relatat de asemenea, că una din condițiile impuse de către administrația locală este să nu perceapă taxă niciunui turist pentru accesul la aceste bazine efervescente de tratament. Toți oamenii, indiferent de naționalitate și care își doresc să beneficieze de aceste cure balneare au gratuitate.

Pentru a ajunge la această destinație putem alege următoarele variante:

București – Brașov și ținem traseul rutier spre Miercurea Ciuc, până la intersecția cu comuna Bixad. De aici, vom face la dreapta spre Balvanyos, cca 17 km. La intrare ne așteaptă îmbietor Kurtos Kalacs! Pe măsură ce înaintăm printre brazii protectori, simțim cum se așterne liniștea în suflet și orice problemă este lăsată în urmă. Pe partea stângă, până la intersecția cu șoseaua care duce către lacul Sfânta Ana, se află un izvor cu o apă foarte rece și cristalină, tocmai bună de potolit setea după ce v-ați înfruptat din cozonacii ungurești. Noi vom urma șoseaua principală, virând la dreapta și suntem deja în stațiunea Balvanyos.

Dacă vom alege ruta dinspre Bacău, ne vom continua drumul până în Târgu Secuiesc. Traversăm străzile pietruite ale acestui micuț orășel cu clădirile sale în stil baroc. Ne vom opri puțin pentru a admira Biserica Reformată Calvină, construită și ea în același stil baroc și neoclasicist între anii 1770-1782. Cine dorește să facă o aprovizionare cu ceva de-ale gurii, acum este momentul. Puteți apela la serviciile unei carmangerii din centru, unde produsele sunt bune și proaspete. Recomand acest lucru, deoarece în stațiune nu există astfel de magazine, decât ofertele gastronomice ale Grand Hotel Balvanyos, vilei Transilvania, complexului turistic Istvana sau ale altor pensiuni din această zonă. Din centrul citadin al Târgului Secuiesc vom fi atenți la indicatorul spre Turia, o comună în care putem să ne abatem până la Peștera Pucioasa, după care ne vom continua drumul spre Băile Balvanyos.

Am să vă împărtășesc o poveste… de fapt peripeția prin care am ajuns să mă bucur de minunile stațiunii Balvanyos, în urmă cu mai bine de 18 ani.

La vremea aceea, pentru a merge într-o stațiune foloseai varianta ,,sindicat”. Ofertele pentru clasa muncitoare erau reduse, nu prea aveai ce alege! Locațiile bune se opreau undeva pe traseu. Câți dintre voi nu au trăit această experiență? Și câți dintre voi ați fost mulțumiți de această binefacere a preabunilor lideri de sindicat?

Deși îmi spusesem că nu voi mai alege niciodată această soluție sindicală, în urma unei experiențe anterioare nefericite în stațiunea Saturn, la mare, în anul eclipsei de soare, 1999, am cedat din nou tentației pentru o vacanță la munte. Oferta era deschisă, doar la Soveja! Drumul parcurs din Lepșa până în ,,stațiunea” Soveja a fost fabulos… foarte multe serpentine, vegetație luxuriantă, razele soarelui ce mângâiau discret crengile brazilor maiestuoși, mirosul impregnant al coniferelor, trilurile păsărilor cu rezonanțe de-a lungul văilor impresionante, toate mă duceau cu gândul că voi avea o vacanță de vis!

Și așa cum viața ne demonstrează uneori că, multe dintre așteptările noastre nu sunt întotdeauna pe măsura celor imaginate de noi, de unde și proverbul ,,Socoteala de acasă nu dă cu cea din târg!”, și eu, de această dată, aveam să constat cu stupoare la fața locului: Soveja era redusă la o singură alee, câteva leagăne, un singur hotel ponosit și cu un număr redus de camere, la mai mult de jumătate, față de sindicaliștii sosiți, cu aceleași speranțe și bilete de vacanță, ca și ale mele! Toți am avut aceleași așteptări! Dar nu toți ne-am sculat de dimineață!!! Acum când povestesc mă amuz, atunci…după un drum obositor și lung, într-o zi toridă de duminică, în care nici responsabilii hotelului nu erau la muncă, nu mică mi-a fost mirarea când domnul de la recepție mi-a spus degajat: ,,Nu mai avem camere!”. Holul hotelului era plin de oameni cu același răspuns primit! Culmea indolenței era că toți aveam bilete la acest hotel și pe-aceleași locuri! S-a mers pe principiul: ,,Primii veniți, primii serviți!”

În ciuda epuizării fizice și a nemulțumirii mele pentru această situație ingrată, nu-mi puteam opri zâmbetul privind mimica noilor veniți, osteniți și avizi de vacanță ca și noi, resemnații, când primeau același răspuns liniar al recepționerului: ,,Nu mai avem camere!”. Și sindicaliști au tot venit! Până-n noapte târziu… Vă dați seama ce-a urmat? A fost o noapte albă, în care lumea a fost liberă în vorbă și în gânduri, doar că holul era neîncăpător pentru atâția turiști, dornici de relaxare! Și toți eram privați de cazare…

Responsabilii au venit luni dimineață și, pentru a ne compensa neajunsul nopții învolburate, ne-au repartizat în vilele de lux ale lui Ceaușescu, pe cât de generoase ca spațiu, pe atât de cumplit de neigenizate! În prima zi, de atâta oboseală, nici nu am remarcat prea multe în jurul meu. Colega de vilă, medic psihiatru, cu care am devenit ulterior prietenă, s-a exprimat chiar că ,,este un loc propice pentru meditație și lectură și mă voi bucura din plin de el! Voi face și gimnastică!”. Aveam bilete pentru 18 zile de reconfortare, de sport, dar, în realitate, le-am redus la trei!

După o scurtă odihnă, ne-am deplasat prin pădurea deasă de brazi spre Lepșa pentru a ne desfăta privirile la Cascada Putnei și să uităm incidentul din noaptea anterioară! La întoarcere, ce credeți? Singurul mic ,,restaurant” din fundătura asta era închis! După ora 21:00, în Soveja, și musca făcea zgomot! Nu vreți să știți cum am perceput nechezatul unui cal strigându-și iubita în sat! Am crezut că este pe terasa incomensurabilă, chiar în spatele meu!

pexels-photo-285854

Așa cum poate ați dedus, în cea de-a treia zi, am decis că experiența Soveja poate să ia sfârșit! În urma acestei scurte aventuri am poposit în Băile Balvanyos, o stațiune despre care nu știam decât că are niște bazine sulfuroase. Prietena, medicul psihiatru de care am amintit, spre surprinderea mea, mă aștepta cu bagajele la ușă să mă trezesc. Am zâmbit atunci când mi-a cerut să mă însoțească, oriunde aș hotărî eu să merg, ajunsese singură la concluzia că a citit suficient, iar de gimnastică uitase!

În prezent, traseul Lepșa – Soveja este compromis, au fost multe alunecări de teren în urma ploilor abundente. Drumul care leagă satul Soveja de orașul Focșani a fost refăcut, însă stațiunea este părăsită și acum. Localnicii din Soveja sunt supărați și spun că ,,ceea ce se numea odată „Plămânul de oţel al regiunii” a devenit o mare ruşine pentru Vrancea”.

Dar să vă continui povestea mea…

Ajunși în Balvanyos ne-am cazat la o familie de maghiari, oameni frumoși și plini de energie, care ne-au introdus în minunile acestei stațiuni, în care am revenit apoi ani la rând, cu aceeași plăcere. Atunci am aflat că mulți dintre localnici nu cunoșteau limba română, nu pentru că nu și-au dorit acest lucru, ci pentru că nu au fost plecați niciodată din acest district. Din spusele gazdelor, doar cei care au avut șansa să facă școala, armata sau serviciul în alte regiuni ale țării noastre, au reușit să învețe limba română. Noi ne-am simțit excelent în mijlocul lor! Alături de ei, zi de zi, ne-am desfătat de proprietățile acestor izvoare tămăduitoare, despre care vă relatez acum. La vremea aceea, eram singurii care vorbeau limba română, în rest unguri, nemți și foarte mulți evrei.

Revenind la călătoria noastră, vom începe incursiunea prin această stațiune cu cea mai mare mofetă uscată din Europa, Peștera Sulfatară. Vom ține șoseaua principală, singura de altfel, până la Grand Hotel Balvanyos. La demisolul acestui hotel, există amenajată o mofetă cu emanație de gaze, amestecuri de bioxid de carbon cu gaze sulfuroase, accesibilă doar pentru interni.

Noi vom urma traseul marcat din stânga hotelului pe un drum mai anevoios, ce-i drept, și vom urca prin pădure, un pic peste 800 m, dar la final, ne vom bucura din plin, de proprietățile cu adevărat miraculoase ale Peșterii Puturosu/ Sulfatară, în termen popular, Grota Sulfuroasă. Proprietățile acesteia pentru tratarea afecțiunilor de inimă și ale sistemului circulator, în mod special, sunt recunoscute mai mult în afara țării noastre, așa cum mi-au povestit în repetate rânduri mulți turiști din Israel…De-a lungul acestui traseu sunt prevăzute băncuțe pentru odihnă. Vom ști când suntem aproape de obiectiv, după mirosul înțepător al emanațiilor de sulf. Nu l-aș numi un inconvenient, având în vedere beneficiul maxim obținut.

Peștera Sulfatară se află la o altitudine de 1.052 m, în masivul Ciomat – Puturosu și este cea mai eficientă mofetă uscată din toată Europa. I se mai spune și ,,tinda iadului” sau ,,peștera sinucigașilor” deoarece, emanația de sulf este foarte puternică și are un debit de 3.000 mc de gaz zilnic, ea neputându-se explora, fiind fatală. Ultima oară când s-a extras sulf din această peșteră a fost acum 400 de ani. Eu aș numi-o Peștera Tămăduitoare!

Înainte de a intra în această mofetă (accesibilă doar pe o lungime de 7 m) este recomandat să te odihnești măcar 10 minute, după care să intri ușor, pentru a nu tulbura emanația de gaze, apoi te așezi cu atenție pe una din cele două băncuțe. Nu se recomandă să fii singur în această grotă, stratul de gaze emanate poate atinge înălțimea de 1 m. Puterea nivelului acestuia se verifică cu flacăra brichetei, se stinge în contact cu gazul. Atenție la glumele prietenilor să te apleci după ceva, rămâi fără aer instantaneu. Recunosc, am pățit-o și eu! Nu e o rușine, dar nici bine nu îți este! Ai să rămâi fascinat de gazele care se văd ieșind în valuri din grotă în lumina razelor solare, te duce cu gândul la delicatețea unei năframe de borangic, e mirajul din Fata Morgana, dar și de căldura resimțită în corp. Timpul de expunere pe o ședință este de 10 minute. Eu am apelat uneori, și la două ședințe pe zi, dar cu pauză mare între ele.

De la această grotă, pe latura stângă, dacă cineva este dornic de aventură, poate să mai urce puțin și să parcurgă traseul până la Cimitirul Păsărilor (o prăpastie de unde se emană hidrogen sulfurat, din care motiv, păsările rămân nedescompuse o vreme) și Peștera Ucigătoare, în care, așa cum reiese și din denumire, nu intrați! pentru că ucide tot, are o concentrație de cca 99% de bioxid de carbon. Atenție! e înșelătoare, nu sunt atât de vizibile urmele gălbui ale sulfului pe margine. Pe această suprafață se găsesc și plante carnivore.

Pentru întoarcere, vă propun să urmăm un alt itinerar, pe cel din dreapta peșterii. Vom continua pe o cărare mai îngustă și vom da de o altă mofetă mai mică, cu emanații de gaze mai slabe, aceasta fiind recomandată pentru afecțiuni genitale. Traseul acesta este un pic mai greu, dar nu inabordabil! Este mai dificil până se ajunge la o capelă foarte mică, în aer liber, construită la jumătatea muntelui. Există și o clopotniță agățată de niște brazi imenși și poți trage de sfoară să îți anunți intrarea în capela catolică a Sfintei Fecioare, cea construită în munte. În acest loc, lumea se roagă și își scrie dorințele sau impresiile de călătorie. Începând de aici, coborârea este ușoară, fiind trepte zidite până la hotel.

Veți remarca un fapt concret: dacă până să ajungi la mofetă simți că ți se descentrează corpul, după ședința din această grotă sulfuroasă, trupul tău parcă întinerește, ai foarte multă energie și coborârea e un fleac! Verificați! Merită! Demult, am întâlnit o româncă dezrădăcinată de peste 30 de ani, care mi-a relatat că fusese trimisă de către medicul ei estetician din Franța, cercetător în regenerarea celulelor, aici, în Balvanyos, explicându-i că este cel mai eficient tratament în estetică. Și culmea, în țara ei de origine, România! Într-un alt an, am cunoscut o familie care venea pentru aceste cure de tratament de 16 ani, anual, pentru 18 zile. Soțul doamnei mi-a povestit cu lacrimi în ochi că, datorită problemelor grave la nivelul membrelor inferioare ale soției, era nevoit să o poarte deseori în brațe până la grotă. Erau recunoscători pentru vindecare, acum veneau doar pentru întreținere.

Și pentru că am ajuns din nou la Grand Hotel Balvanyos, unde se află și un parc de aventură, ne putem îndrepta spre cel mai frumos obiectiv turistic al acestei zone, o minune reală a naturii, care se află la doar 10 km distanță de stațiune. Este vorba de lacul Sfânta Ana. Acesta este declarat rezervație naturală complexă, geologică, faunistică și floristică. Traseul este deosebit de frumos prin pădurea străveche de brazi, vom urca până la o altitudine de 946 m. Aici pe platou, pe partea stângă, se află și un loc amenajat de campare și câteva terase amenajate pentru turiști. Cândva aveai voie să amplasezi cortul și pe platoul din dreapta, chiar până la poalele brazilor, dar din cauza înmulțirii urșilor, nu mai este posibil acest lucru, riscul fiind prea mare. O poveste am și eu, legată de un urs, dar vi-o spun altădată. Din acest loc se poate vizita rezervația naturală Tinovul Mohos (1.056 m) unde vă veți putea încânta privirile cu o varietate bogată de specii rare de plante. De pe platou, spre lac, putem coborî cu mașina sau pe jos 2 km, vom plăti o taxă. De asemenea, cine dorește, poate închiria o bicicletă, un ATV sau dacă vreți adrenalină, încercați mauntain cart-ul!

pexels-photo-700535

Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România, unic în Europa Centrală și de Est. El este amplasat pe fundul craterului vulcanului stins Ciomatu (L = 620 m, l = 460 m), cu o suprafață de 19,50 ha și o adâncime de 7 m. Ultima erupție a acestui vulcan a avut loc, după unii cercetători, în urmă cu peste 30.000 de ani. Specialiștii din Ungaria, mai nou, spun că există posibilitatea ca el să se reactiveze, dar încă nu pot preciza o dată anume. Lacul Sfânta Ana nu are izvoare, se alimentează doar din precipitații. Calitatea apei acestuia este asociată cu cea a apei distilate, având doar 0,0029 ml minerale. Istoria lacului a început cu 9800 – 8.800 de ani în urmă, cu stadiul de turbărie și lac puțin adânc, informație preluată de pe Wikipedia.

Imaginea oferită de acest lac este unică prin puritatea ei! Ai senzația că forma lui este perfect rotundă, iar culoarea sa albastră se întrepătrunde cu verdele copleșitor al nenumăraților brazi din jur. Aici vom putea culege mure, zmeură și-n același timp facem plajă. Trebuie să vă spun, totuși, că apa este destul de rece, în general. Prin pădure sunt poteci care fac legătura cu Băile Tușnad, iar pe platoul din dreapta lacului, este Biserica Sfânta Ana. De altfel, un lăcaș foarte mic și cu ușile deschise, dar în care, totuși, nu ai acces. Biserica are gratii prin care lumea aruncă bani și dorințe scrise. Ea se deschide o singură dată pe an, de Sfânta Ana. Legenda spune că Ana, o tânără și frumoasă fată, obligată de părinți să se căsătorească cu un băiat pe care nu îl iubea, în schimbul averii acestuia, a fugit în noaptea nunții și s-a aruncat în lac. Trupul ei nu a mai ieșit la suprafață. În acea zi de sărbătoare, alaiul bisericesc coboară în rugăciune spre lac, bisericuței i se îndepărtează gratiile și are loc slujba religioasă, în slăvirea Anei. În luna iulie se citesc și dorințele turiștilor. Mi s-a povestit că este uimitoare acea noapte!

pexels-photo-457011

Și iată-ne ajunși la finalul acestei călătorii în inima Transilvaniei! În speranța că v-a făcut plăcere să mă însoțiți, fie doar virtual, prin locurile fascinante și tămăduitoare ale acestei stațiuni, voi reveni cu un nou articol, cu același drag, pentru a vă introduce în tainele Bazinului Cenușiu, Bazinului Negru, Băile Apor și a altor izvoare din Băile Balvanyos, aducându-vă imagini noi și amintiri retrăite!

Nota bene: Pentru a beneficia de serviciile acestor incredibile izvoare și mofete aveți nevoie de un ghid local sau o agenție de turism, deoarece sunt ascunse în pădurile din jur și nu sunt toate marcate.

Reclama

Reclama

Articole recente


Top articole