159 ani jucând în Hora României

Pe parcursul zilelor 23 – 26 ianuarie 2018, la Iași, în Piața Unirii, locul de unde izvorăște România, vor avea loc diferite evenimente culturale și oficiale ce vor marca împlinirea a 159 de ani, de la Mica Unire a Principatelor Unite ale Moldovei cu Țara Românească.

Publicul prezent în Piața Unirii din municipiul Iași, în cadrul acestui moment istoric ce definește existența României de astăzi, se va putea bucura în toată această perioadă de vernisaje, expoziții de obiecte artistice, concerte live, o paradă militară, o sesiune de comunicare științifică, discursuri ale oficialităților ș.a.

Evenimentele comemorării Centenarului Unirii sunt organizate de următoarele instituții: Primăria Municipiului Iaşi, Arhivele Naţionale Iaşi, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Naţional Peleş, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, Muzeul Judeţean de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti Asociaţia „Alexandru Lăpuşneanu” Iaşi, Asociaţia „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. Programul derulării manifestărilor artistice dedicate Unirii poate fi vizualizat pe site-urile: http://radioiasi.ro/ și https://www.ziaruldeiasi.ro. Pe lista invitațiilor primarului ieșean, Mihai Chirică, se află președintele țării noastre, Klaus Iohannis, alături de multe alte oficialități.

Ziua de 24 ianuarie 2018 va cuprinde cele mai semnificative exprimări ale românilor și toate reunite prin simbolul unității noastre naționale, Hora României! Se vor depune coroane de flori la statuia lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul prin vot în unanimitate ales în noaptea de 23/ 24 ianuarie 1859 la conducerea Principatelor Unite ale Moldovei și Țara Românească. În toate regiunile țării, în această zi, instituțiile oficiale organizează activități culturale în centrele civice și se vor încheia în același mod, cu jocul autentic românesc, Hora României!

Începând din Iași și făcând ocolul României, în ziua de 24 ianuarie 2018, toți românii de pretutindeni își vor împleti emoțiile în pace acordându-și încrederea reciproc și-și vor armoniza la unison gândurile prin această horă, definită o identitate culturală românească. Ei vor cuprinde Carpații într-un cerc cosmic înlănțuindu-se de mână și-și vor destăinui astăzi! bucuriile și supărările. Vor empatiza unii cu alții ca într-o horă ecliptică a planetelor și vor închide pentru o zi, Universul! Așa cum spune și povestea horei: ,,Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci!”

Povestea Horei României…

Hora este un joc popular cu punct de pornire – mediul rural și reprezintă o manifestare a existenței unei comunități, în care sătenii, îmbrăcați în straie curate de sărbătoare își împărtășesc trăirile. De-a lungul timpului, hora s-a extins din Balcani spre Marea Baltică și din Răsărit trecând dincolo de Nistru. Plecând de la jocul tradițional în care fetele și flăcăii satului se prindeau în horă doar la vârsta permisă, de la dansul vieții sau al morții lui Ion, al lui Liviu Rebreanu, astăzi, hora este nelipsită de la niciun eveniment însemnat din viața românului. Chiar dacă diferă anumiți pași sau strigături, în funcție de apartenența la zona geografică, în toate horele se regăsesc aceleași elemente tradiționale, iar forma ei rămâne cercul.

Autorul horei nu se cunoaște, dar ea este transmisă ca o cutumă din generație în generație. Istoricii au demonstrat că proveniența ei este încă de pe vremea tracilor și geto – dacilor. O confirmare a unei existențe din mileniul IV î.e.n. a horei de pe vremea dacilor este descoperirea arheologilor a operei artistice de valoare excepțională, a culturii Cucuteni. Este vorba de o statuetă din lut ars interpretată ca fiind compusă din șase femei, fără cap și văzute de la spate, prinse într-un joc și care par, că strigă și chiuie asemeni unor incantații aduse zeului morții și al învierii, Zalmoxes. Aceasta ar putea semnifica o traversare de la divinitatea ancestrală la creștinism. Statueta se numește ,,Hora de la Frumușica” și a fost descoperită pe ,,Cetățuia” în 1942, în satul Bodeștii de Jos, jud. Neamț. Ea este o mărturie milenară a acestui dans popular. În 1716, Dimitrie Cantemir, cronicarul vremii face precizarea despre horă în cartea sa ,,Descriptio Moldaviae” corelând-o cu ,,lăutarii” lui Șerban Cantacuzino (1688) din ,,Biblia de la București”, în care acesta descrie muzica populară.

Inițial, în epoca feudală, acest joc este prezent doar în mediul rural, ulterior, el este împrumutat și implementat și în rândul nobilimii.

În data de 24 ianuarie 1859, hora ia o altă conotație, ea devine un strigăt al revoluției, un joc al învingerii și un jurământ al unirii între Moldova și Țara Românească. Marea Unire se realizează mult mai târziu, pe 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, când Banatul, Crișana, Maramureșul și Transilvania se alătură Principatului Unit al României.

În data de 24 ianuarie 2018, Consiliile locale și județene organizează diferite activități culturale în cinstea acestui prestigios moment istoric al formării statului nostru. În această zi, românii, indiferent de apartenența lor etnică, religioasă sau politică se prind de mână în aceiași pași de dans a acestui joc sătesc. Ei fredonează zâmbind în aceleași acorduri, compoziția muzicală a lui Alexandru Flechtemacher (român de origine germană), versurile lui Vasile Alecsandri: ,, Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română,/ Să-nvârtim hora frăției/ Pe pământul României.” (scrise în 1856)

Astăzi! să ne reamintim împreună momentul nașterii României…

Procesul de unificare își are originea încă din 1848, sub domniile lui Mihail Sturdza (Moldova) și Gheorghe Bibescu (Țara Românească).

În iulie 1853, Rusia ocupă Principatele României. Războiul din Crimeea, un război religios dus pe întregul continent din 1853 până în 1856, între Occidentul Catolic și protestatant și estul Ortodox, în care presa și opinia publică a avut un rol însemnat, se încheie cu înfrângerea Rusiei. În 1856, prin Tratatul de la Paris, Principatele Române susținute de Marea Britanie și Franța obțin independența față de Rusia și Imperiul Otoman. Prin această convenție, Moldova primește trei județe: Bolgrad, Cahul și Ismail. Un an mai târziu, Principatele Unite ale Moldovei și Țara Românească au accepțiunea de la Marile Puteri să organizeze un ,,referendum” pentru supunerea la vot a unificării acestora, prin constituirea Divanurile Ad-hoc.

În Țara Românească, toți membrii Divanului Ad-hoc au votat afirmativ pentru unire. În Moldova, inițial, voturile au fost măsluite de către Nicolae Vogoride, locțiitor la conducere. El a fost stimulat de Imperiul Otoman cu promisiunea domniei. Acest lucru este deconspirat în presa europeană la Bruxelles, prin publicarea scrisorii lui Vogoride către fratele său aflat în Constantinopol, scrisoare în care mărturisește această falsificare a voturilor. Din acest motiv, alegerile au fost anulate. Sunt organizate noi alegeri, în toamna anului 1857, în care toți membrii Divanului Ad-hoc răspund afirmativ unirii Moldovei cu Țara Românească. În anul 1858, în urma Convenției de la Paris, are loc o unificare parțială a Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, dar ea impune domnitori diferiți și atribuții separate, în mare parte. Aceste inconveniente au dus la pregătirea unor noi alegeri, pentru o nouă unire. Astfel că, la jumătatea secolului al XIX-lea, în data de 5 ianuarie 1859, la Iași, la propunerea politicianului Mihail Kogălniceanu, este desemnat domnitor al Moldovei, colonelul susținător al luptei unioniste, Alexandru Ioan Cuza!

În perioada 12/ 24 ianuarie 1859, în București, se organizează alegerile pentru numirea domnitorului Țării Românești. Încă de pe 22 ianuarie, o mulțime de oameni acoperă dealul Mitropoliei și așteaptă cu nerăbdare decizia finală. Omisiunea Marilor Puteri de a se exprima în vederea instituirii unor domnitori diferiți în cele două Principate Române, îi favorizează pe membrii Divanului Ad-hoc să ia în calcul posibilitatea unui singur domnitor. Noaptea din 23/ 24 ianuarie de la Hotelul Concordia, din București, a fost hotărâtoare pentru alegerea lui Cuza ca domnitor al celor două Principate. În urma ședinței secrete de la h: 11:00 din 24 ianuarie 1859, Vasile Boerescu declară: ,,Această persoană este Al. I. Cuza, domnul Moldovei!” Cele 64 de voturi însoțite de urările: ,,spre mărirea patriei, spre fericirea românilor” au fost la unison, pentru Cuza. Dealul Metropoliei a fost în efervescență de bucurie, toți românii prezenți au aclamat: ,,Să trăiască Cuza! Să trăiască Domnitorul nostru!” La 20 februarie 1859, h: 8:00, la București, Al I Cuza jura românilor: ,,Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața Țării că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele Principatelor Unite, că în toată Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate și că nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației Române. Așa Dumnezeu și confrații mei să-mi fie întru ajutor.”

Această dublă alegere este recunoscută de către Anglia, Franța, Rusia, Prusia și Sardinia. Nemulțumite sunt Imperiile Austriac și Otoman, acestea fiind conștiente de riscul consolidării statului român și implicit, al dezavantajului material. La data de 21 noiembrie 1861, Imperiul Otoman recunoaște dubla alegere dar cu o condiție, acest lucru să fie posibil doar pe perioada vieții lui Cuza. Din relatările cronicarilor de la acea vreme…Al I Cuza ajungând la Sultan, nu a vrut să respecte condiția impusă de către acesta de a se târî în genunchi de la Poarta palatului până în fața sa. Cuza a declarat: ,,Asta n-o voi face niciodată. Și dacă vi-i vorba pe-așa, mă duc de unde am venit!” Surprins, Sultanul l-a primit și l-a întrebat: ,,De ce ai venit așa?”, la care Cuza a răspuns: ,,Așa m-a trimis pe mine țara!” Inclusiv turcii au fost impresionați de caracterul lui Cuza. Ei l-au condus cu onoare până la Constanța, timp în care nu conteneau să se mire: ,,Bre, Bre, Bre! La noi n-am văzut așa om!”, informații culese din ,,Legende, tradiții și amintiri istorice adunate din Oltenia și Muscel”, C. Rădulescu-Codin, Buc, 1910.

Alexandru Ioan Cuza a fost un domnitor iubit și apreciat de poporul român. El a câștigat popularitatea prin împroprietărirea țăranilor cu pământ, construirea de școli, destabilirea păturilor domnești și obligarea ciocoilor să plătească bir și să respecte legile. Aceste măsuri din nefericire, fapt nedovedit, au dus la obligarea lui să abdice în anul 1866. Este instalat în locul lui la domnie, Carol de Hohenzolern Sigmaringen.

Cuza are o mare însemnătate pentru crearea Parlamentului Unic în 22 ianuarie 1862. Două zile mai târziu, pe 24 ianuarie 1862, domnitorul proclamă unirea definitivă a Principatelor sub denumirea România, iar capitala țării este fixată la București. El realizează reforma agrară, constituie o bază nouă a armatei și a sistemului administrativ și juridic, secularizează averile mănăstirești ș.a.

El a rămas în amintirea oamenilor și prin ,,Ocaua mică și Ocaua mare”. Născut în județul Galați, o altă poveste spune … Cuza a aflat de un negustor din acea zonă care nu putea fi prins cu minciuna. El s-a deghizat așa cum obișnuia în mod frecvent să o facă, a luat două putini de lapte acru cu el și s-a prezentat la negustor. Îi cere acestuia să facă o tranzacție lapte cu untdelemn. Ei s-au înțeles pe șase ocale mari de lapte, o oca mare de untdelemn. Negustorul a măsurat 24 ocale mari de lapte, dar pentru untdelemn a scos ocaua mică de sub tejghea. Cuza îi atrage atenția, dar negustorul îi răspunde obraznic: ,,Ce te pricepi tu nepricopsitule. Ocaua-i oca și gata!” Atunci Cuza s-a demascat și l-a obligat pe negustor să umble în tot târgul și să ridice pe rând ocaua mică spunând ..Asta Nu!” și ocaua mare:,,Asta da!” De-aici, am preluat și noi expresia: ,,Nu umbla cu ocaua mică!”

Aceasta este povestea nașterii României în care trăim noi, astăzi, liberi democratici! Din 18 aprilie 2014, ziua de 24 ianuarie este declarată sărbătoare națională, o zi de bucurie și de comemorare, a tuturor românilor! Deși capitala oficială a României este declarată București din 24 ianuarie 1862, parlamentarii României au recunoscut: ,,România s-a născut la Iași!”

Ziua de 24 ianuarie este momentul conceperii României, o zi în care toți românii, de pretudindeni, de la mic la mare, trebuie să ne prindem în cerc de mână și să jucăm Hora României! Este o zi în care oamenii trebuie să se înțeleagă și să se accepte! Și de ce nu?! Aceleași recomandări… până departe!!! Așa cum spune Alecsandri, haideți să cântăm și să dansăm alături: ,,Iarba rea din holde piară!/ Piară dușmănia-n țară!/ Între noi să nu mai fie/ Decât flori și omenie!