Bucuresti

Biomasa – sursă de energie regenerabilă


By gheorghebacanu / noiembrie 19, 2017

Biomasa, sursă alternativă de energie regenerabilă alături de energia vântului, energia solară, geotermală sau energia valurilor

POSTARI ASEMANATOARE

Biomasa face parte din sursele alternative de energie regenerabilă alături de energia vântului, energia solară, geotermală sau energia valurilor. Conform Directivei 2009/28/CE, energia din surse regenerabile înseamnă energia obținută din surse ne-fosile regenerabile, și anume: eoliană, solară, aerotermală, geotermală, hidrotermală, biomasă și biogaz.

Din cauza scăderii rezervelor de combustibili fosili și a creșterii prețurilor acestora într-un mod arbitrar de către țările deținătoare, și mai mult de atât, practicarea “șantajului energetic” de către acestea, toate aceste inconveniente au creat premizele trecerii la producerea de combustibili alternativi. Președintele Pro-Media Communications, Rochello Lefkowitz, un împătimit al energiei, împarte combustibilii în două categorii:

  • combustibili din „iad”: cărbunele, petrolul, gazele naturale – provenind din subteran, sunt epuizabili si foarte poluanți;
  • combustibili din „rai“: energia eoliană hidroelectrică, energia solară, energia provenind din biomasă (toate aceste resurse sunt la suprafața pământului și sunt regenerabile la nesfârșit, neproducând emisii nocive)[1]

Într-o accepțiune mai largă, biomasa reprezintă ansamblul materiilor organice non-fosile, din care fac parte lemnul, uleiurile și deșeurile vegetale din sectorul agricol, industrial și forestier. De asemenea, în aceeași categorie sunt incluse cerealele și fructele, din acestea putându-se obține etanol. Directiva 2009/28/CE[2] definește biomasa ca fiind “fracțiunea biodegradabilă de produse, deșeuri, reziduri de origine biologică din agricultură ( inclusiv substanțe vegetale și animale), păduri, pescuit și acvacultură, precum și fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale”. Avantajul principal al folosirii biomasei rezultă din faptul că, aceasta fiind regenerabilă, poate fi folosită în fiecare an, pe când combustibilii fosili pot fi folosiți după câteva mii de ani. În momentul de față, în țara noastră, sursele potențiale pentru producerea biomasei sunt: așchiile de lemn, rumegușul, material celulozic (scoarța de copac, crengi, trunchiuri de copac, bușteni) și nu în ultimul rând, unele deșeuri menajere. Biomasa poate fi folosită în momentul de față pentru producerea energiei termice și electrice, îndeplinind un dublu rol: sursă de energie regenerabilă și oportunitatea pentru dezvoltarea rurală durabilă.

pexels-photo-213613

Politica Uniunii Europene privind utilizarea biomasei ca sursă de energie alternativă este definită de existența unei Strategii privind sursele de energie regenerabilă și a unui Plan de Acțiune în domeniul biomasei.[3] Principiile urmărite de către cadrul de reglementare european în domeniul exploatării biomasei sunt:

  • eficacitate în soluționarea problemelor legate de exploatarea durabilă a biomasei;
  • rentabilitate în îndeplinirea obiectivelor;
  • coerența și complementaritatea cu celelalte politici.

Cadrul legislativ al UE privind biomasa vizează două direcții prioritare: (1) stimularea producției și (2) creșterea investițiilor în domeniu. Dir. 28/2009 privind energia din surse regenerabile, pe lângă stabilirea unui cadru european pentru promovarea și folosirea energiei alternative stabilește și obiectevele de atins în următorii ani. Astfel, pâna în anul 2020, energia regenerabilă trebuie să aibă o pondere de 20% în consumul total de energie și de 10% în domeniul transporturilor, urmând ca producția să atingă nivelul de 104 Mtep (milioane tone echivalent petrol). Conform datelor publicate de Asociația Europeană pentru Biomasă (reunește membrii din industria Bio din domeniul energiilor alternative: Biogaz, Biomasa, Digestie anaerobă, Energie din deșeuri, Biodiesel, Bioetanol, Reciclare) la nivelul UE, se preconizează înființarea a peste 30.000 de locuri de muncă în mediul rural, pentru persoane care vor lucra efectiv la exploatarea biomasei.

pexels-photo-391995

România a acționat pentru punerea în aplicare a Strategiei privind sursele de energie regenerabilă, aceasta încadrându-se în tendințele dezvoltării energetice a țării noastre pe termen mediu și lung. Legea 220/2008, actualizată și republicată pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie reglementează utilizarea biomasei ca sursă regenerabilă de energie. În această lege se aduc precizări privind sistemul de promovare a energiei electrice produsă din surse alternative, cum ar fi energia hidraulică (centrale cu puterea mai mică de 10 MW), solară, eoliană, geotermală, biomasă și biogas. Ordinul MADR nr. 46/2012 prevede stabilirea procedurii de emitere a Certificatului de origine pentru biomasă provenită din agricultură și industriile conexe, utilizată drept combustibil sau materia primă pentru producția de energie electrică. Acest ordin precizează faptul că emitentul Certificatului de origine pentru biomasă este Direcția Județeană pentru agricultură. Certificatul se eliberează producătorilor de biomasă obținută din culturi energetice sau deșeuri provenite din agricultură, acvacultură, pescuit, inclusiv cele rezultate din procesul de preparare și procesare a alimentelor. În prima decadă a fiecarei luni, conform ordinului precizat mai sus, Direcțiile județene pentru agricultură transmit MADR-ului situația certificatelor de origine emise pentru biomasă provenită din culturi energetice sau deșeuri, ce a fost folosită în luna precedent drept combustibil sau materie primă pentru producția de energie electrică.

Foarte importante sunt reglementările prevăzute în HG nr.935/ 2011 referitoare la utilizarea biocarburanților și a biolichidelor, ea stabilește că, biocarburanții (carburant lichid sau gazos produs din biomasă)[4]” și biolichidele (combustibil lichid obținut din biomasă utilizat în scop energetic, excluzând transportul pentru producerea de electricitate, încălizire și răcire[5]) nu pot proveni din materii prime care își au originea de pe terenuri bogate în biodiversitate, cum ar fi zone desemnate de lege pentru protecția unor ecosisteme, păduri primare, zone compacte împădurite.

În lucrarea ,,Energiile regenerabile încotro?-între mituri și realități post-criza din Europa și România”, Aurelia Drăgoi prezintă Culturile de plante agricole și non-agricole destinate producției de biomasă utilizată în scopul producerii energiei electrice astfel:

  1. Culturi de plante agricole și nonagricole sunt: Rapița (Brassica carinata), Porumb (Zea mays), Sorg zaharat (Sorghum saccharatum), Salcie (Salix), Iarba elefantului (Miscanthus spp), Anghinare (Cynara cardunculus), Plop (Populus spp), Mei (Panicum virgatum), Stuf gigant (Arundo donax), Topinambur (Helianthus tuberosum), Copacul Prințesei (Pawlownia tomenthosa), Arbust de petrol (Jatropha sp), Laptele câinelui (Euphorbia lathyris), Iarba energetică (Eliytrigia elongana);
  2. Deșeuri din agricultură și horticultură, acvacultură , pescuit și de la prepararea și procesarea alimentelor pot fi:
  •  Deșeuri de la prepararea și procesarea cărnii, peștelui și a altor alimente de origine animală,
  •  Deșeuri de la prepararea și procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile, a pulberei de cacao, a cafelei, a ceaiului și a tutunului, de la producerea conservelor, prepararea și fermentarea drojdiei și extractului de drojdie și a melasei;
  • Deșeuri de la procesarea zahărului;
  • Deșeuri din industria produselor lactate;
  • Deșeuri din industria produselor de panificație și cofetărie;
  • Deșeuri de la producerea băuturilor alcoolice și nealcoolice (excepție cafeaua, ceaiul și cacao).

Specialiștii estimează că în țara noastră pot fi cultivate plante energetice pe o suprafață de circa 9% din suprafața arabilă, astfel încât să nu fie afectată securitatea alimentară. În România, sursele de biomasă sunt: biomasa forestieră (lemnul sub toate formele),culturi de plante oleaginoase (rapiță, floarea soarelui, soia, inul), paie și plante celulozice, culturi de plante cu conținut de zahăr, resturi agricole după culegerea recoltelor, biomasa urbană (resturi provenite din deșeurile din orașe. Foarte important este de precizat faptul că, exceptând unele culturi agricole, deșeurile care constituie cea mai mare parte a biomasei și rezidurile de prelucrare nu sunt produse în mod special pentru a fi folosite la producerea de energie.

pexels-photo-109568

În aceeași lucrare, Andreea Drăgoi, Cercetător științific la Institutul de Economie Mondială din cadrul Academiei Romane, afirmă: “Biomasa constituie pentru România, o sursă regenerabilă de energie promițătoare, atât din punct de vedere al potențialului, cât și din cel al posibilităților de utilizare.”

 

[1] Thomas, Friedman, “Cald, plat și aglomerat”,

[2] noțiuni preluate din Dir. 2003/54/CE

[3]Biomass Action Plan, Brussels, 7 decembrie 2005

[4] Directiva 2009/28/CE

[5] Directiva 2009/28/CE

[6] Andreea Drăgoi, București, 2014

Reclama

Reclama

Articole recente


Top articole