Cătina (Hippophae rhamnoides) este un miracol al naturii. Fructele conţin multă vitamina C, dar şi vitaminele A, B, E, F, P, K, săruri minerale, calciu, fosfor, magneziu, sodiu, hidraţi de carbon şi acizi organici, precum şi ulei de o excepţională valoare terapeutică. Toate acestea fac din catină o adevarată farmacie a naturii. Cel mai valoros este însa uleiul care se obţine din fruct. Din fructele de pe un hectar se poate obţine ulei în valoare de 150.000 de euro. Este indiscutabil cea mai profitabilă cultură, informează agriculturae.ro
Catina albă este un arbust cu aspect albicios datorită perilor stelaţi cu care este acoperită întreaga plantă, prezentând spini şi multe ramificaţii. Frunzele sunt dispuse alternativ, având o singură nervură. Florile sunt mici, de culoare galben-ruginie. Înfloreşte în lunile aprilie-mai. Creşte în masă pe albia râurilor, în locuri stâncoase şi abrupte din regiunea deluroasă.
Introdusă în cultura ecologică din România, catina albă se cultiva în prezent pe mai bine de 100.000 de hectare. Una din cele mai mari plantaţii din ţară se găseşte în judeţul Bacău. O cultură ecologică de catină presupune pregătirea terenului întocmai ca la orice livadă, fiind interzisă folosirea cu 3-4 ani înainte a îngrăşămintelor, ierbicidelor, pesticidelor. Prima producţie este într-al cincilea an de la plantare.
Zone pentru cultivare:
Zonă foarte favorabilă: Dealurile Munteniei şi Moldovei; Valea râului Siret; Valea râului Buzău; Delta Dunării;
Zona favorabilă: Toate zonele ţării cu terenuri însorite şi aerisite.
Soiurile aparţin subspeciei carpatica:
Bogdaneşti: extratimpuriu; 8 t/ha
Ciumaşi: tardiv; 19 t/ha
Dospineşti: extratimpuriu 16 t/ha;
Delta PR: mijlocie; 9 t/ha;
Delta 60 M: tardiv; 15 t/ha;
Delta fara spini: tardiv; 13 t/ha;
Oniscani: extratimpuriu; 13 t/ha;
Sfântu Gheorghe 3; timpuriu; 13 t/ha;
Sfântu Gheorghe 4: tardiv; 20 t/ha
Serpeni: extratimpuriu; 23 t/ha;
Serbăneşti: timpuriu; 12 t/ha;
Vibratina: extratimpuriu; 12 t/ha
Amplasare:
– solurile aerisite şi însorite;
– valorifică solurile slab productive, degradate şi chiar saturate;
– nu sunt favorabile solurile umbrite
Forme
– în plantaţii intensive – sunt indicate formele aplatizate cu şi fără trunchi;
– în plantatiile extensive – sunt indicate formele globuloase.
Înfiinţarea plantaţiei
În perioada de 3 ani de conversie se va planta o leguminoasă perena furajeră (trifoi sau lucernă). Apoi se vor trasa drumurile principale şi se va face parcelarea. Terenul se fertilizează cu 30 tone îngrăşământ organic obţinut într-o fermă ecologică de animale şi care este livrat pe bază de contract. Se execută arătura la 25-30 cm.
Producerea materialului săditor
– se înmulţeste prin seminţe şi butaşi de la plantele mamă care au fost cultivate după metode ecologice cel puţin o generaţie;
– butaşii lemnificaţi trebuie să aibă lungimea de 20-22 cm pentru teren neirigat şi de16-17 cm pe teren irigat.
Plantarea
– toamna sau primăvara devreme;
– se plantează în gropi de 45/45/40 cm în locuri marcate prin picheţi;
– la plantare se adauga 5-6 kg de gunoi bine fermentat care se amestecă cu o parte din pământul din groapă.
Tăierile de formare şi rodire
– imediat după plantare se va executa tăierea de formare în funcţie de tipul de coroană;
– tăierile de rodire se execută toamna sau primăvara, la cep (de pe jumătate din numărul de ramuri de schelet).
Irigarea
– cătina se adaptează uşor atât la condiţiile de secetă prelungită, cât şi la excesul de umiditate;
Tratamentele bolilor şi dăunătorilor
– pentru protecţia plantelor sunt permise produse pe bază de extracte de plante, uleiuri vegetale aromatice şi anumite pesticide clasice pe bază de sulf sau cupru.
Recoltare
– recoltarea manuală se face prin desprinderea bob cu bob a fructelor direct de pe ramură;
– un muncitor poate recolta într-o zi între 5 şi 10 kg;
– culegerea fructelor începe în luna august şi continuă până la primul îngheţ (înainte de 15 octombrie);
– la începutul maturizarii ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C.
Congelarea
– fructele se răcesc la o temperatură de 2 grade C, după care se congelează la -35 grade C.
Rezultate economice
Suprafeţele pot fi mici, dar valorificarea este extraordinar de mare. În primul an de plantaţie, cheltuielile pentru un hectar sunt de 1.700-2.000 euro reprezentând preţul butaşilor, circa 1.700 bucaţi/ha. În fiecare an se mai cheltuiesc înca 200-300 euro la hectar pentru a acoperi lucrările de întreţinere. Durata de viaţă a unei exploataţii este de până la 20-25 de ani, cu o perioadă de creştere în al 10-lea an, după care urmează o perioadă de descreştere până la 25 de ani, potrivit sursei citate.
Veniturile se obţin din vânzarea fructelor de cătina, care sunt net superioare dacă sunt transformate în pulbere (foarte cerută de japonezi), dar mai ales dacă din fructe se extrage uleiul, foarte căutat pretutindeni în lume pentru industria alimentară, cosmetică, farmaceutică.
Din al cincilea an, când plantaţia intra pe rod, se obţine o recoltă de minim 4-5 tone de fructe la hectar, care se poate vinde cu 3 euro/kg, circa 1.500 euro/ha. Calitatea fructelor este dată de concentraţia de ulei. Un litru de ulei extras din fructele de cătină se vinde cu un preţ cuprins între 150 euro şi 500 euro, susţine agriculturae.ro.
In condiţii de cultură ecologica, se poate obţine o producţie de 20.000 tone de fructe proaspete la hectar. Producţia de ulei la hectar este cuprinsă între 170 litri si 1.200 litri, preţul variind între 150 si 500 euro pe litru. La un preţ mediu rezultă 150.000 de euro. Un profit deosebit, greu de atins cu orice alta cultură.
