Bucuresti

Lacul Razim zis și lacul Negru


By dan / octombrie 23, 2017

Lacul Negru sau lacul Blestemat, sunt denumirile atribuite de către pescarii lipoveni ai comunei Jurilovca din județul Tulcea, lacului Razim

Știați că…lacul Negru sau lacul Blestemat, sunt denumirile atribuite de către pescarii lipoveni ai comunei Jurilovca din județul Tulcea, lacului Razim?  De asemenea știați că în ciuda adâncimii maxime de doar 2,8 m, având suprafața de 415 km pătrați este cel mai mare lac de apă dulce din România și este considerat de unii localnici ca fiind mai periculos decât Marea Neagră?

Măreția lacului Razim, parte din aproape nesfârșitul complex lagunar Razim-Sinoe, o poți surprinde și de pe promontoriul stâncos Capul Doloșman. Această formațiune stâncoasă este de altfel și arie naturală protejată, fiind unică în țara noastră constituie o zonă de interes la nivel național care include printre altele și un sit arheologic. Aria naturală acoperă de fapt marginea estică a promotoriului Doloșman, și reprezintă o faleză calcaroasă în care se găsesc ruinele cetății Argamum – Orgame. În antichitate, Herodot menționează această cetate-oraș sub denumirea de Orgamon, fiind în acel timp un cap al Sciției minore pe țărmul apusean al Pontului Euxin. Denumirea Doloșman este otomană, provenind din cuvântul dolaș(obstacol) sau dolașma (loc de trecere). Cu trecerea timpului, acest promontoriu „privește” doar spre apele lacului Razim. Inițial, orașul denumit Orgame a fost locuit de greci în anii 550 – 476 î.e.n., ulterior schimbându-i-se denumirea în Argamum, fiind populat de această dată de către romani. Astfel că, numele dat acestei cetăți în zilele noastre este format din ambele denumiri. Cetatea Orgame – Argamum, după constatările arheologilor, este cea mai arhaică așezare de tip urban din țara noastră, fiind clădită la începutul secolului al VI-lea î.e.n., conform relatărilor rămase de la istoriograful Hecateu din Milet.

Astăzi puteți găsi cetatea în județul Tulcea, la cca 7 km de localitatea Jurilovca. Drumul până la acest obiectiv istoric este asfaltat, lipsit de gropi și sfârșește la o distanță de cca 500 m de cetate și de platoul numit „Faleză”. Aici, de pe promontoriul stâncos al Capului Doloșman, ai o imagine cu adevărat magnifică asupra întinselor lacuri înlănțuite parcă într-o armonie pe care doar natura o poate crea! Suprafața mare a acestora și limitele incerte fac aproape imposibilă delimitarea lor. Doar bunii cunoscători ai zonei sau unii localnici sunt în măsură să delimiteze lacul Razim de lacul Golovița, lacul Zmeica de lacul Sinoe sau să ne arate cu exactitate unde se află Gura Portiței, loc prin care lacul Golovița se predă neputincios Mării Negre. Gura de comunicare a acestora cu Marea Neagră a fost închisă de prin anii ’50-’60. În prezent, doar lacul Sinoe se îmbrățișează cu Marea Neagră, prin gura de la Edighiol! Acesta este de altfel, singurul lac salmastru, adică nici dulce, nici sărat din această zonă, despre care vă voi istorisi acum, din pagina mea de jurnal.

Gura Edighiol

foto: Iulian RUSU

Vă invit imaginar așadar, alături de mine și de prietenele mele, să ne însoțiți într-o plimbare la Capul Doloșman, un loc aflat departe de eticheta civilizației, acolo unde niciun călător nu e interesat de poșeta sau mașina ta, fiind cu totul fermecat de frumusețea locului.

Pagină…

Azi, fiind ziua unei prietene, am decis că, în loc de un simplu buchet de flori, aș putea să-i ofer un câmp întreg de Steluțe nemuritoare! În luna august, irișii prietenei mele sunt într-o perfectă armonie cu delicatețea acestor flori mici, de culoare mov deschis. Este perioada lor de înflorire maximă!

IMG-20170724-WA0205

Am plecat din municipiul Tulcea, prin localitatea Agighiol, traversând satele lipovenești, Sabangia și Sarichioi. Am lăsat în urmă Cetatea Enisala, situată în localitatea cu același nume, am trecut prin satul Sălcioara și apoi am ținut drumul principal din satul Jurilovca, până la debarcader. Aici am făcut un mic popas pentru a privi cum se desprind bărcile de mal, tăind valurile spre Gura Portiței – o fâșie îngustă de pământ înconjurată de lacul Golovița și Marea Neagră.

Am zâmbit privind turiștii care și-au părăsit mașinile în parcarea dichisit amenajată și supravegheată, aventurându-se spre destinația dorită. Mi-am spus în gând ,,Tu urmezi!”, apoi mi-am îmbarcat prietenele și ne-am reîntors cca 100 m până la bifurcația cu șoseaua ce duce către Cetatea Orgame – Argamum. Pentru cei neobișnuiți cu acest drum, există și un indicator către obiectiv (7 km).

Nu cumva să vă temeți că v-ați putea rătăci! Această comună are doar o arteră principală! Cei care vin dinspre București sau Constanța, pot urma ruta spre această destinație prin orașul Babadag, ghidându-se după indicatoarele spre Jurilovca, aceasta fiind de altfel o localitate de frontieră.

Jurilovca este o comună unde încă din 1826 conviețuiesc în bună înțelegere familii de români cu ruși lipoveni, ortodocși de rit vechi ruși (staroveri). Sunt și excepții, dar unde nu sunt !? Astăzi, această localitate este cel mai important centru de pescuit din Deltă și o indiscutabilă atracție turistică. Lipovenii sunt oameni veseli și primitori, fiind recunoscuți pentru petrecerile și cântecele lor frumoase. Linia lor melodică este inconfundabilă! Această etnie continuă să își păstreze cu sfințenie obiceiurile și tradițiile.

Un eveniment deosebit al acestei așezări îl reprezintă ,,Sărbătoarea borșului de pește”. Atunci, pescarii locali se întrec în prepararea ciorbei de pește proaspăt pescuit! Că e întru totul adevărat, nu am de unde să știu… În acea zi festivă, toată parcarea de la debarcader, care nu e mică, devine un pitoresc restaurant. Este o petrecere lipovenească, cu mese întinse, cântece și voie bună. Turiștii au posibilitatea să se înfrupte direct din ceaunele cele multe și imense, toate îmbietoare și aburinde!

mde

Odată cu ieșirea din localitate, îndreptându-ne spre locul propus ne-am întâlnit doar cu vegetația specifică zonei: stuf și papură și rareori cu câte un autovehicul. Nimic din toate acestea nu lăsa să se întrevadă că departe de ochii lumii, la capătul acestui drum se ascunde un colț de rai. Singura construcție pe care o întâlnești, pe partea dreaptă, este „Punctul de informare turistică”. Aici am virat la stânga și am urcat pe o potecă de pământ, destul de abruptă, până pe platoul zis ,,Faleza”. Cărarea din față de la acea clădire te conduce spre baza lacului Razim și la intrarea în cetatea Orgame – Argamum. Aceste trasee se pot face cu ușurință de către amatori și pe jos. Și eu am ales unul din ele iar prietenele mele au fost contrariate văzând că urmez un asemenea traseu, fiind mai degrabă accesibil pentru o mașină cu garda mai sus, dar care în final, după cum doar eu știam, s-a oprit într-un loc mirific. Mărturisesc, nici eu până anul trecut, nu am bănuit frumusețea amețitoare a priveliștilor oferite de acele dealuri, mulțumindu-mă până atunci să cobor până la lac și la cetate.

Faleza stâncoasă de cca 3 km, se află la înălțime maximă de 29 metri față de oglinda lacului. O suprafață de 125 ha reprezintă zona strict protejată, aceasta aflându-se în patrimoniul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Vegetația este diversificată, stepică pe dealuri și un mozaic de zone umede la bază. În timp ce ne bucuram de toate aceste frumuseți, am întâlnit doi biologi româno-canadieni veniți pentru prima dată în acest loc fascinant, cărora le-am sugerat să studieze, chiar pe marginea stâncoasă, niște plante care mi-au atras atenția prin coloritul lor deosebit de un roșu corai bine definit. Au presupus că sunt fructele Ephedrei, din care se obține Efedrina. La despărțire, mi-au mărturisit că nu știau prea multe despre acest luxuriant complex lagunar Razim-Sinoe, dar că vor reveni cu siguranță și la anul!

Despre importanța și frumusețea așezării Orgame – Argamum, un vechi oraș grecesc ocupat în secolele VI și V î.e.n. am aflat de la un prieten bun și vechi, de pe vremea când studia arheologia. Tot el mi-a spus și despre numărul mare de reptile care-și găsesc un habitat prielnic aici datorită aridității zonei. Astăzi, cred că aceste reptile au fost somnoroase, deoarece nu s-au arătat de niciun fel.

Situl arheologic nu este în totalitate dezvăluit privirilor, săpăturile fiind sistate din lipsă de fonduri. Pe platoul Capului Doloșman se află un foișor de observație, oferindu-ți o panoramă unică ce îți bucură deopotrivă sufletul și inima, o priveliște de-a dreptul fantasmagorică asupra confluențelor lacurilor Razim, Sinoe, Zmeica, Golovița și continuând în depărtare cu Marea Neagră. Privind în zare multitudinea de lacuri, doar presupui că delimitezi vizual și Grindul Lupilor, o altă întindere de pământ. Apoi, distingi vag în această superbă lagună și Insula Bisericuța, cu solul ei stâncos, aceasta fiind una din insulițele de doar 360 m lungime și 58 m lățime. Pe aceasta trăiesc în voie călifarul alb și călifarul roșu împreună cu alte specii de păsări protejate, insula fiind de asemenea în aria de protecție a Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Spre seară, soarele cobora lin peste apele liniștite ale Razelmului, și cele câteva lotci stinghere rămase pe luciul apei își așteptau probabil captura…

Îmi amintesc prima traversare către zona strict protejată Periteașca, într-o lotcă pescărească, în urmă cu peste 20 de ani. Am trăit câteva ore de coșmar! La întoarcerea către sat, în aceeași barcă rudimentară cu motor cu care am pornit în călătorie, nu conteneam să mă minunez de măreția și calmul lacului Razim. Dintr-o dată, aparent din senin, lacul a început să freamăte. Valurile, care la început doar se izbeau timid de barcă, au început să ia amploare și astfel, admirația profundă s-a transformat într-o panică intensă! Aceste valuri deveniseră mari, poate prea mari pentru acea barcă pe care o loveau din toate direcțiile. Apa era foarte rece și se năpustea amenințător asupra noastră. Noi eram speriați și lipsiți de încredere că vom reuși să depășim acel moment, încercând și reușind cu greu să scoatem apa din barcă. Barcagiul, care confundase cafeaua cu ceva tărie și nu respectase intimitatea acestui înverșunat lac, ne mai liniștea din când în când spunând că ,,dacă vom scăpa întregi din zona prin care acesta comunică cu lacul Golovița, Razimul se va liniști!” Atunci i-am văzut și eu culoarea lacului, cea neagră de supărare!

Nu ,,blestemul” este de vină, ci așa cum măsurătorile arată, discrepanța foarte mare dintre suprafața uriașă a acestuia (17.500 ha) și adâncimea lui de doar de 2,80 m, duce la formarea acestor valuri, care pot atinge și 2 m! Relatându-i unui bun prieten povestea, acesta mi-a dat următoarea explicație: ,,Având o adâncime foarte mică în raport cu întinderea, valurile se creează foarte repede și au o amplitudine foarte mare. Acesta e ,,seninul” care creează valurile pe Razim, chiar dacă se întâmplă la vânturi ușoare și uneori, acestea propagându-se dintr-o zonă care nu e prea aproape cu cea în care se află ,,victima””. Cât de adevărat! Distanța dintre noi și deschiderea dintre cele două lacuri părea atât de mare, încât mi-era greu să pricep cum este posibilă această transformare. Este uimitor! Ajungând la mal, marcați de pericolul la care am fost expuși, nu am putut înțelege cum în mijlocul lacului, pescari lipoveni continuau să stea liniștiți în bărcile lor, timp în care noi, la o distanță relativ mică de aceștia era să ne pierdem viețile! În bărcile acestora vedeai doar flăcările pâlpâind sub ceaune, pescarii pregătindu-și borșul, direct în lotcile lor. Astăzi nu aveți de ce vă teme! Există nave rapide, hidrobuze, vaporașe, nefiind nevoie să riscați traversând într-o lotcă pescărească!

 

Într-un târziu, am coborât din observator plină de imagini noi și amintiri retrăite, din care am învățat că natura trebuie înțeleasă și respectată! Plimbarea noastră s-a încheiat într-un miraculos apus de soare! Reflexiile galben-roșietice coborâte maiestuos pe firul ierbii până pe unda apei ne-au învăluit cu căldură, iar noi am oferit zâmbete de mulțumire naturii! Acest tărâm izolat de vâltoarea civilizației, emană atât de mult optimism încât înnăbușă problemele de zi cu zi.

Îmi doresc ca plimbarea imaginară alături de noi să vă fi plăcut! Și de ce nu? Să mă însoțiți și spre alte destinații…

Vizitarea rezervației naturale Capul Doloșman o recomand persoanelor ce îndrăgesc natura, respectiv frumosul!

 

Gabriela Odagiu – Contributor

Reclama

Reclama

Articole recente


Top articole