Povestea unei comunităţi dintr-un oraş german care s-a decis să schimbe felul în care practică silvicultura- aproape de natură, cu minime intervenţii şi respectând ecosisitemul local. Acum modelul Luebeck a devenit o inspiraţie pentru gestionarea durabilă a pădurii, potrivit greenpeace.com.
Silvicultura germană și știința silvică au o istorie lungă și cunoscută. Încă din anul 1713 s-a folosit termenul de sustenabilitate cu referire la pădure. Acum 250 de ani, cei care gestionau pădurea în Germania au fost recrutați din rândul armatei pentru a deveni pădurari și paznici în pădure.
Instituția care gestionează pădurile statului german a fost multă vreme o structură ierarhică, subordonată ministerelor și a dominat puținele companii forestiere private. Principala preocupare era maximizarea producției de lemn din trupurile de pădure de vârste omogene.
Abia recent, în urma presiunii economice, majoritatea pădurilor statului au primit scheme de organizare mai flexibile, „private” pentru a maximiza și mai mult producția de lemn, pentru a minimiza numărul de oameni angajați și pentru a reduce la minimum limitările ecologice.
Așa s-a răspuns față de rezultatele economice slabe chiar și în pădurile statului german, provocate de creșterea costurilor de producție și a pagubelor naturale înregistrate în acest segment, precum înmulțirea dăunătorilor și scăderea habitatului animalelor sălbatice.
În anul 1986, orașul Luebeck din Germania a decis să iasă din tiparele gestionării forestiere pentru cele aproape 5.000 de hectare de pădure temperată ale sale și a implementat un nou concept. După opt ani de teste, conceptul de folosire a pădurii orientată către natură a fost prezentat publicului în anul 1994 și a fost publicat la nivel internațional pentru prima oară în Canada.
Pădurea comunităţii din Luebeck este o pădure de foioase, compusă preponderent din fag și stejar. Luebeck se află la aproximativ 70 de kilometri nord-est de Hamburg. De peste 20 de ani pădurea comunală este gestionată după un model aparte, aproape de natură, care conservă procesele naturale care au loc în pădure.
Acest concept se bazează pe faptul că în silvicultură, sănătatea ecologică este o precondiție de bază pentru succesul economic. Silvicultura este un exemplu excelent de armonie perfectă între ecologie și economie – la fel cum numai oamenii sănătoși sunt cu adevărat productivi. Cu alte cuvinte, pădurea este lăsată să se dezvolte cât mai natural, intervențiile sunt minime, iar extragerea de lemn din pădure se face sub limita refacerii naturale a pădurii.
Ideile centrale ale Conceptului Luebeck sunt:
– pentru a produce în mod sustenabil, pădurile gestionate trebuie să ia în considerare compoziția, structura și funcționarea asocierilor naturale ale speciilor de arbori. Acestea sunt definite de natură și reprezintă cel mai bine adaptat ecosistem, rezultat în urma milioanelor de ani de evoluție și selecție naturală. De asemenea, ele cuprind și diversitatea biologică naturală a zonei.
– obiectivele de producție pentru lemnul din pădure nu vor depăși productivitatea potențială a ecosistemului natural local. În Germania, productivitatea de lemn sustenabil al ecosistemului forestier natural variază între 4 și 15 metri cubi pe hectar anual. A depăși acest volum înseamnă exploatarea și distrugerea capacității naturale a pădurii.
– principiul economic în silvicultură este realizat cu succes doar prin minimizarea intervenției (și nu prin maximizarea producției). Motivul din spatele acestui principiu economic este simplu. Sectorul economic primar tratează cu sisteme vii (natură, pădure) ca fiind principalul factor de producție. Organismele vii sunt capabile de un răspuns foarte limitat la inputuri, se pot chiar prăbuși în urma unor inputuri care pot reprezenta stres din supra-alimentare, șoc sau impacturi nenaturale.
Componentele tehnice ale Conceptului Luebeck pentru folosirea pădurii orientată spre natură sunt, de exemplu:
– se practică doar tăierea selectivă a arborilor. Deschiderea în coronament nu poate depăși 0,25 hectare.
– regenerarea naturală este principala forță de reînnoire. Plantările de arbori ar trebui să fie o excepție și dacă se face, trebuie plantate doar specii locale, endemice.
– conceptul poate funcționa fără ajustări în majoritatea cazurilor pentru că este preferată structurarea naturală a pădurii. Rărirea trebuie folosită doar pentru a îndepărta arborii de calitate scăzută și arborii exotici, care acaparează resursele celor endemici, dar asta nu ar trebui să afecteze complet competiția dintre arbori.
– recoltarea finală a arborilor individuali este definită de diametrele-țintă minime pentru diferite specii. Acestea sunt 65 cm pentru arborii de fag (fagus sylvatica) și 75 cm pentru stejar, diametru atins la înălțimea de 1,3 m.
– cel puțin 10% din zona împădurită trebuie să rămână „negestionată”, acolo nu se intervine deloc. Aceasta este menită să servească drept zonă de cercetare pentru a observa și documenta procesele naturale în comparație cu pădurile gestionate.
Sunt interzise următoarele: tăierile rase; monoculturile; introducerea de specii noi (exotice) de arbori; utilizarea de pesticide și fertilizatori; afectarea solului prin compactare, arare; curățarea unei zone prin arderea biomasei; asanarea zonelor umede; activități distructive din perioadele din an sensibile ecologic; hrănirea animalelor sălbatice.
Începutul și performanța acestui nou concept au fost însoțite de inventarieri detaliate și monitorizări. În anul 1995, managementul pădurii Luebeck a început monitorizarea cu informații complete despre sol, un inventar al pădurii și o analiză a biotopului. În 2004 a fost realizat un al doilea inventar și analiză. În plus, au fost derulate mai multe investigații științifice care au colectat date și au evaluat structura și dinamica pădurilor și a rezultatelor economice.
Unele dintre rezultate sunt:
– volumul de cherestea produs a crescut de la 290 metri cubi pe hectar la 360 metri cubi pe hectar.
– procentul de specii locale de arbori în etajele superioare a crescut cu 11% chiar mai mult în etajele inferioare și regenerarea,
– au scăzut pierderile de pădure din cauza doborâturilor de vânt și atacurilor de insecte,
– rezultatul economic anual a crescut cu aproximativ 20%.
În 2008, Fundația Germană Federală a sprijinit realizarea unui amplu proiect de cercetare în pădurea Luebeck, concentrat pe potențialul ecologic al pădurilor de fag, pentru un management multifuncțional. Acest studiu arată că acest concept aplicat, bazat pe intervenții minime, volume mari de arbori pe picior (până la 600 de metri cubi de lemn pe hectar), valori ecologice îmbunătățite și în același timp are rezultate economice mai bune decât pădurile unde se aplică conceptele silviculturii contemporane.
Organizațiile neguvernamentale din regiune au raportat că după 15 ani de implementare a conceptului s-au înregistrat creșteri ale efectivelor de specii de animale sălbatice, precum lilieci, ciocănitori, cocori și berze negre.
După lansarea acestuia în anul 1994, conceptul Luebeck a fost bine primit și sprijinit imediat de organizații de mediu mari din Germania, precum Greenpeace, Friends of the Earth și WWF. Greenpeace a început o campanie internațională de protejare a pădurilor bazată pe conceptele Luebeck. În Germania, Greenpeace și alte organizații neguvernamentale au introdus multe dintre criteriile Luebeck în grupul de lucru național pentru FSC și în final și în criteriile FSC, precum zonele de referință, asociațiile forestiere naturale, arborii-biotop, principiul precauției, etc.
Criteriile și indicatorii pentru Conceptul Luebeck au devenit prima schemă națională de certificare pentru management forestier. Pădurea Luebeck a primit acest certificat în 1997 iar în 1998 a primit și certificarea FSC. Multe dintre comunitățile forestiere din orașele mai mari din Germania sprijină conceptul Luebeck: Berlin, Bonn, Munchen, Hanovra, Göttingen, Wiesbaden, Saarbrücken și altele. Agenția Federală Germană pentru Mediu a calificat conceptul Luebeck drept o viziune de urmat pentru bunele practici forestiere. Acest model stă și la baza Viziunii Greenpeace pentru Pădurile din România
autor: Ph.D. Lutz Fähser
foto: greenpeace.org
Despre autor:
Ph.D. Lutz Fähser
Este silvicultor german cu experiență în păduri private, de stat și comunitare. Are doctorat în economie forestieră, colaborator în cadrul proiectelor silvice în 20 de țări în curs de dezvoltare, în principal în zona tropicală și subtropicală. Din 1986 este pădurar-șef pentru cele aproape 5.000 de hectare de pădure ale comunității Luebeck din Germania.
A contribuit la elaborarea documentului Viziunea Greenpeace pentru Pădurile României și a participat în cadrul Forumului Pădurilor din februarie 2016 la București.